Andra Trandafir – cabinet de avocat
Adresă birou
Contact

Adresă: Strada Vasile Lucaciu 60, Sector 3, 030167,  Bucureşti

De obicei nu scriu detaliat despre dosarele pe care le gestionez în calitate de avocat, limitându-mă la unele informări pe pagina cabinetului. Fac o excepție de data aceasta, având în vedere importanța subiectului – și pentru că e bine ca problema de drept să ajungă la cât mai multe persoane. Discut doar despre cele reținute într-o hotărâre definitivă, iar nu de restul aspectelor legate de acest dosar, aflat încă în cursul procedurii de cameră preliminară. Dosarul la care mă refer este cel cunoscut sub numele „Căminul groazei din Mureș”, situație sesizată de Centrul de Resurse Juridice în urma unei vizite de monitorizare neanunțată la Centrul de îngrijire și asistență Căsuța Lu’ Min care a avut loc la 27 iulie 2023 - https://www.crj.ro/casuta-lu-min-bardesti-mures

Spre deosebire de titlul bombastic din 2020 și de cele inspirate din cărți din 2021 și 2023 ori din muzică în 2024, citatul de anul acesta este redat fidel și îi aparține fiului meu care, văzând un video cu el de când avea doi ani și un pic, a avut această replică pe care o găsesc foarte potrivită pentru ceea ce spunem și scriem și noi în lumea juridică. Paradoxal poate, având în vedere zbuciumul din spațiul public pe diverse teme de drept penal, în 2025 s-a scris, în dreptul penal, mai puțin în reviste juridice. S-a scris însă mult pe rețelele de socializare ori pe platforme care nu sunt de specialitate; s-au dat interviuri, s-au făcut emisiuni și podcast-uri. S-a scris și s-a vorbit însă și într-un limbaj mai accesibil celor fără pregătire juridică – un exercițiu pe care mi l-am propus, la rândul meu, de multă vreme și pe care anul acesta am reușit să-l fac

Una dintre ideile vehiculate în ultimele două săptămâni în spațiul public se referă la necesitatea ca răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție să fie imprescriptibilă. Am discutat cu multe persoane, inclusiv prieteni din domeniul juridic, care consideră că aceasta este o idee bună, că ar rezolva multe din problemele actuale sau că măcar societatea ar fi mulțumită că 𝑠𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑐𝑒𝑣𝑎. Am să încerc să prezint puțin situația actuală, pentru a înțelege ce ar însemna o astfel de măsură. Întrucât subiectul este destul de tehnic, plec mai de la începuturi, pentru a înțelege și persoanele care nu sunt de specialitate. 𝑪𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒔𝒄𝒓𝒊𝒑𝒕̦𝒊𝒂 𝒓𝒂̆𝒔𝒑𝒖𝒏𝒅𝒆𝒓𝒊𝒊 𝒑𝒆𝒏𝒂𝒍𝒆? Am auzit prima oară despre prescripție de la profesorul meu de istorie din liceu, domnul Danut Solcan, cu referire la crimele împotriva umanității. Eram ferm convinși că e vorba de o rețetă medicală, așa că l-am întrebat pe tatăl meu care e treaba cu această noțiune.

Ieri, 25 noiembrie 2025 – zi simbolică, fiind 𝑍𝑖𝑢𝑎 𝐼𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝐸𝑙𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑉𝑖𝑜𝑙𝑒𝑛𝑡̦𝑒𝑖 𝐼̂𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑎 𝐹𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑜𝑟 – Camera Deputaților din Italia a adoptat, în unanimitate, după transmiterea proiectului aprobat de Senat din 23 iulie 2025, Legea privind introducerea infracțiunii de femicid și alte intervenții normative pentru combaterea violenței împotriva femeilor și pentru protecția victimelor. Italia este al patrulea stat membru UE – după Cipru, Malta și Croația – care creează o infracțiune distinctă de femicid. Potrivit art. 577-bis astfel introdus: 𝑂𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑚𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑖𝑠𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑢𝑛 𝑎𝑐𝑡 𝑑𝑒 𝑢𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑎𝑏𝑢𝑧 𝑑𝑒 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒 (𝑝𝑟𝑒𝑣𝑎𝑟𝑖𝑐𝑎𝑧𝑖𝑜𝑛𝑒 – 𝑖̂𝑛 𝑜𝑟𝑖𝑔𝑖𝑛𝑎𝑙) 𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑎 𝑢𝑛 𝑎𝑐𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑜𝑙, 𝑝𝑜𝑠𝑒𝑠𝑖𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑠𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑒, 𝑠𝑎𝑢 𝑖̂𝑛 𝑙𝑒𝑔𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑟𝑒𝑓𝑢𝑧𝑢𝑙 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑎 𝑖𝑛𝑖𝑡̦𝑖𝑎 𝑠𝑎𝑢 𝑚𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑒 𝑜 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑎𝑓𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎̆, 𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑎 𝑢𝑛 𝑎𝑐𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑖𝑚𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑣𝑖𝑑𝑢𝑎𝑙𝑒, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑖𝑡 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑖𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆.

𝑺𝒕𝒊𝒂𝒕̦𝒊 𝒄𝒂̆…? 1. Termenul 𝑓𝑒𝑚𝑖𝑐𝑖𝑑𝑒 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐬𝐞𝐧𝐬𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐃𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐄. 𝐇. 𝐑𝐮𝐬𝐬𝐞𝐥𝐥 𝐢̂𝐧 𝟏𝟗𝟕𝟔 pentru a descrie uciderea femeilor de către bărbați(i lor) pentru că sunt femei. Noțiunea a fost utilizată tot mai mult de atunci și în special începând cu anii 2000. De pildă, în Franța, o analiză a ziarului 𝐿𝑒 𝑀𝑜𝑛𝑑𝑒 arată că termenul a fost folosit pentru prima oară în respectiva publicație pe 11 septembrie 2003, într-o analiză a jurnalistului Paulo A. Paranagua despre drepturile omului în America Latină. 2. 𝐅𝐞𝐦𝐢𝐜𝐢𝐝𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐝𝐞𝐟𝐢𝐧𝐢𝐭̦𝐢𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐧𝐝𝐚𝐫𝐝 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐩𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐥 𝐥𝐚 𝐧𝐢𝐯𝐞𝐥 𝐦𝐨𝐧𝐝𝐢𝐚𝐥 𝐬𝐚𝐮 𝐢̂𝐧 𝐔𝐄. În continuare, când vorbim despre astfel de fapte (și vorbim mult inclusiv în România), nu știm exact despre ce vorbim, ce vrem să măsurăm și la ce ne uităm când cerem pedepse mai mari. Inexistența datelor statistice și lipsa studiilor bazate pe acestea reprezintă un obstacol

După o vară de muncă, am trimis la Editura C.H. Beck ultimele corecturi la ediția 4 a lucrării 𝑅𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑑𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒𝑖 𝑗𝑢𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑒. Printre altele, cursul cuprinde și o serie de date statistice privind persoanele juridice cercetate penal, care sunt actualizate la fiecare ediție, pe baza informațiilor furnizate de Ministerul Justiției, Ministerul Public și Consiliului Superior al Magistraturii. Doar câteva cifre interesante, la aproape 20 de ani de când persoanele juridice răspund penal în România (octombrie 2006): În perioada 2007-2024, au fost 𝟏𝟓.𝟏𝟐𝟐 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥 (suspecți sau inculpați). Dintre aceste persoane juridice, 3.720 au fost trimise în judecată și 11.402 nu au fost trimise în judecată, ceea ce înseamnă că 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐚𝐭𝐢𝐯 𝟐𝟒.𝟓𝟗% 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐭𝐫𝐢𝐦𝐢𝐬𝐞 𝐢̂𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐬𝐟𝐚̂𝐫𝐬̦𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟒. Comparativ, persoanele fizice au fost trimise în judecată în proporție de 34.09% în aceeași perioadă. Anual, între 50 și aproape 80%

Citesc în presă despre un „dezastru”, o „motivare halucinantă”, care „reinventează dreptul” – nimic altceva decât 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭 𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐚𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 (lucru care se întâmplă constant în practica judiciară începând de la final de 2021 încoace). O să încerc să rezum cât pot de clar cele două probleme pe care le ridică discuțiile din presă din ultimele zile, măcar pentru că e vorba de probleme de care mă ocup de peste 13 ani și despre care am scris extensiv în toată această perioadă. Încerc să scriu fără patimă și cât pot de obiectiv și sper să contribui în acest fel la înțelegerea corectă a problemei (𝐬𝐮𝐛𝐥𝐢𝐧𝐢𝐞𝐳 𝐜𝐚̆ 𝐦𝐚̆ 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭, neavând de altfel acces la motivarea hotărârii mai mult decât a apărut în presă). Context: din februarie 2021, Codul de procedură penală a fost peticit cu un articol deosebit de

Las mai jos un articol, scris de un procuror al Parchetului din Rennes, care conține o perspectivă mai puțin favorabilă privind propunerea de modificare a definiției violului și a agresiunilor sexuale, adoptată în Franța de Assemblée nationale la 1 aprilie și de Senat (versiune modificată) la 18 iunie, ambele ca primă lectură. Deși există unele aspecte în divergență, cele două camere sunt unanime în a reține că: - definiția agresiunii sexuale se modifică în sensul că sintagma „orice atingere sexuală comisă prin violență, constrângere, amenințare sau surpriză” este înlocuită cu „𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐜𝐭 𝐬𝐞𝐱𝐮𝐚𝐥 𝐧𝐞𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐦𝐭̦𝐢𝐭 comis asupra altei persoane 𝐬𝐚𝐮 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞”; - noțiunea de consimțământ este explicată: „În sensul prezentei secțiuni, consimțământul este liber și în cunoștință de cauză, specific, prealabil și revocabil. El este apreciat în funcție de context. 𝐍𝐮 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐝𝐞𝐝𝐮𝐬 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐚 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐞𝐢.” și ”Nu există consimțământ dacă actul cu caracter