În Monitorul Oficial nr. 522 din 4 iunie 2025 s-a publicat Decizia ICCJ nr. 189/2025 – HP penal privind infracțiunea de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor (problema este identică însă și în cazul majorilor). În concret: În dosarul în care s-a formulat sesizarea, a fost trimisă în judecată o femeie care, în anul 2022, și-a determinat fiica minoră în vârstă de 3 ani și jumătate „𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑖 𝑒𝑥𝑎𝑚𝑖𝑛𝑒𝑧𝑒 𝑣𝑖𝑧𝑢𝑎𝑙, 𝑖̂𝑛𝑑𝑒𝑎𝑝𝑟𝑜𝑎𝑝𝑒, 𝑜𝑟𝑔𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑔𝑒𝑛𝑖𝑡𝑎𝑙, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠̧𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑙 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑟𝑒𝑧𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑡𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑡𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑢𝑖𝑎 𝑐𝑢 𝑚𝑎̂𝑛𝑎, 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖̂𝑛𝑟𝑒𝑔𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑢𝑙𝑝𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑡𝑒𝑙𝑒𝑓𝑜𝑛𝑢𝑙 𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙”, 𝑖𝑎𝑟 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑠𝑎̆𝑝𝑡𝑎̂𝑚𝑎̂𝑛𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎̂𝑟𝑧𝑖𝑢 „𝑖𝑛𝑐𝑢𝑙𝑝𝑎𝑡𝑎 𝑖-𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑖𝑠 𝑚𝑖𝑛𝑜𝑟𝑒𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑜 𝑠𝑎̆𝑟𝑢𝑡𝑒 𝑠̧𝑖 𝑠̧𝑖-𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠 𝑙𝑖𝑚𝑏𝑎 𝑖̂𝑛 𝑔𝑢𝑟𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑖𝑎”. Prima instanță a considerat că „𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑖𝑡𝑎̆ 𝑖𝑛𝑎𝑑𝑒𝑐𝑣𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖𝑛𝑐𝑢𝑙𝑝𝑎𝑡𝑎 𝑛𝑢 𝑎 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑜𝑏𝑡̧𝑖𝑛𝑎̆ 𝑠𝑎𝑡𝑖𝑠𝑓𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑒 𝑠𝑒𝑥𝑢𝑎𝑙𝑎̆, 𝑛𝑒𝑝𝑢𝑡𝑎̂𝑛𝑑 𝑓𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑎𝑐𝑡𝑒𝑟𝑖𝑧𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑐𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑔𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑠𝑒𝑥𝑢𝑎𝑙𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑠𝑒𝑛𝑠𝑢𝑙 𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒.” Parchetul a declarat apel. În apel, Înalta Curte

Acum două săptămâni asistam, la cursul de victimologie de la Dubrovnik, la o foarte interesantă prezentare a prof. Hans-Jorg Albrecht și Anna-Maria Getos Kalac despre 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐜𝐢𝐝 (sau feminicid). Profesorii atrăgeau atenția asupra faptului că prevederea ca infracțiune distinctă a acestui comportament nu are de fapt niciun efect preventiv și că studiile științifice nu susțin o astfel de incriminare, ci, de fapt, generează probleme de aplicare a legii. Prezentarea a generat rumoare în sală, un participant exclamând „𝐼 𝑑𝑜𝑛’𝑡 𝑢𝑛𝑑𝑒𝑟𝑠𝑡𝑎𝑛𝑑, 𝑑𝑜𝑛’𝑡 𝑦𝑜𝑢 𝑤𝑎𝑛𝑡 𝑡𝑜 𝑟𝑎𝑖𝑠𝑒 𝑎𝑤𝑎𝑟𝑒𝑛𝑒𝑠𝑠?” Tragedia din Cosmopolis pune pe tapet nevoia de 𝑟𝑎𝑖𝑠𝑖𝑛𝑔 𝑎𝑤𝑎𝑟𝑒𝑛𝑒𝑠𝑠 asupra violenței domestice, violenței de gen, evaluării riscului și a altor aspecte aflate în legătură cu aceste subiecte. Această nevoie este esențială în societatea românească (și nu numai). Totuși, exact ca profesorii de mai sus, cred că folosirea dreptului penal pentru a adresa această nevoie trebuie privită cu circumspecție. 𝐌𝐚𝐢 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐢, 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐜𝐢𝐝𝐮𝐥? Definițiile propuse în

În Monitorul Oficial nr. 452 din 15 mai 2025 a fost publicată Legea nr. 70/2025 (în vigoare din 18 mai 2025), care modifică trei articole din materia măsurilor asigurătorii în procesul penal. Am citit câteva sinteze ale modificărilor, inclusiv în presă (din categoria „șoc și groază” și cu referiri la confiscare) și cam toate prezintă Legea ca pe ceva care schimbă fundamental filozofia măsurilor asigurătorii. În realitate, ce s-a schimbat cu adevărat este că toate măsurile asigurătorii (deci inclusiv cele dispuse de judecătorul de cameră preliminară ori de instanța de judecată) se iau 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞 – noul alin. (6³) al art. 249 C.pr.pen. Am scris în mai multe rânduri despre neconcordanța dintre luarea măsurilor asigurătorii fără citare în procedura civilă vs. procedura penală (unde se ajunsese la concluzia că este necesară citarea, întrucât aceasta este regula pentru procedurile ce se desfășoară în fața instanței), despre cum citarea (sau amânarea pronunțării timp de

La data de 4 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională, la cererea noastră, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) C.pr.pen. În susținerea cererii de sesizare am arătat că dispozițiile legale criticate nu permit formularea recursului în casație în ipoteza în care în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, deși cauza de încetare (nepusă în discuția părților) a fost analizată de instanța de apel. Aceste aspecte încalcă mai multe prevederi din legea fundamentală.

Doamnele avocat Andra Trandafir și Mihaela Ghirca-Bogdan au susținut cu succes ridicarea unei măsuri asigurătorii în valoare de peste 40 milioane EUR menținute asupra conturilor clientei noastre timp de 9 ani, inclusiv după clasarea cauzei penale. Speța a pus mai multe probleme juridice, printre care: - lipsa unor reglementări clare în procedura civilă aplicabile ulterior clasării cauzei penale; - întinderea măsurii asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra pretențiilor civile ale unei părți atât din perspectiva constituirii de parte civilă în procesul penal, cât și a acțiunii distincte introduse în fața instanței civile; - legalitatea și proporționalitatea menținerii măsurii asigurătorii din perspectiva jurisprudenței CEDO. Această jurisprudență marchează o evoluție importantă in clarificarea limitelor si condițiilor menținerii măsurilor asiguratorii dispuse în procesul penal și continuate în civil, ulterior finalizării procesului penal.

În perioada 7-9 noiembrie 2024, doamna avocat Andra-Roxana Trandafir a participat, pentru a doua oară în decursul ultimilor doi ani, în calitate de expert juridic într-un arbitraj care a avut loc la Londra, în cadrul ICSID (International Centre for Settlement of Investment Disputes). Participarea la audieri a încununat munca depusă în redactarea opiniei juridice de-a lungul ultimelor luni.

La data de 4 iulie 2024, societatea noastră a obținut desființarea soluției de clasare și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, într-un dosar ce privește comiterea infracțiunii de înșelăciune în construcții. Este cea de-a doua soluție de clasare dispusă în cauză, desființată de instanța de judecată. În aceeași cauză a mai fost admisă și o contestație privind durata procesului penal.

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a admis plângerea formulată de clientul nostru (o organizație neguvernamentală care activează în domeniul drepturilor omului), a desființat o soluție de clasare dispusă (pentru motivul că fapta nu ar exista) de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și a redeschis urmărirea penală într-o cauză în care s-au făcut cercetări cu privire la o faptă de viol comisă asupra unei persoane cu dizabilități, instituționalizată. Plângerea formulată pentru clientul nostru - organizația care și-a exercitat dreptul de a ataca clasarea în condițiile art. 4 lit. i) teza a II-a din Legea nr. 8/2016 - a avut în vedere, în principal, caracterul incomplet al urmăririi penale, lipsa unui probator concludent care să țină cont de  situația specială în care se află victima presupusei infracțiuni de viol – persoană cu dizabilități psihice, instituționalizată, vulnerabilă, deponentă material și emoțional de personalul centrului în care este internată și în a

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printr-o hotărâre pronunțată în soluționarea recursului în casație formulat pentru clientul nostru, că obligațiile profesionale care revin cadrului medical au semnificația situației premisă a infracțiunii de ucidere din culpă care fusese reținută în sarcina acestuia prin decizia pronunțată în apel. Potrivit aceleiași hotărâri, stabilirea de către instanța de recurs în casație a acestor obligații, prin raportare la situația de fapt reținută de instanța de apel, constituie o evaluare în drept a cauzei. Procedând la această analiză, instanța supremă a pronunțat achitarea pentru motivul că fapta nu este prevăzut de lege penală - art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C.pr.pen.