„Poți să ai consimțământ valabil și la 5 ani. Cum, că nu pot vinde singur un apartament care e pe numele meu? Nu, dar poți face un schimb de mașinuțe.” – din uimirile studenților de anul I la Drept (redare aproximativă, cât permite memoria)  Voi începe cu un disclaimer: toată viața am fugit de subiectul răspunderii penale a minorilor, nu pentru că nu este interesant, ci pentru că implică aspecte din atât de multe domenii și cunoștințe de psihologie care le depășesc cu mult pe cele ale unui jurist penalist. Prin forța împrejurărilor, nu am scăpat însă: de la master unde am avut un curs întreg dedicat dreptului penal al minorilor, în care am întors pe toate părțile Ordonanța franceză din 1945, până la mai multe teze de doctorat în a căror comisie de îndrumare am fost, am tot citit despre răspunderea penală a minorilor. Despre discuția privind vârsta răspunderii penale am o opinie

Acum mai puțin de o oră am ascultat pronunțarea (transmisă live pe site-ul Curții de Casație franceze; înregistrarea aici - https://www.youtube.com/watch?v=ZlAKW1ALxZs) într-un dosar care este de mare interes pentru multe dintre lucrurile pe care le știm despre prescripția răspunderii penale. 𝐂𝐚𝐳𝐮𝐥 Marie-Thérèse Bonfanti (25 de ani) a fost declarată dispărută la 22 mai 1986. Mașina ei a fost găsită parcată în apropierea unui imobil unde urma să efectueze o livrare. O anchetă a început chiar în aceeași zi, pentru răpire și sechestrare (lipsire de libertate în mod ilegal, în dreptul nostru). Bărbatul care era proprietarul imobilului din fața căruia se afla vehiculul a fost reținut, dar s-a considerat că nu exista niciun motiv care să dovedească implicarea sa în comiterea infracțiunii, astfel că a fost eliberat. În 1989, urmărirea penală a fost închisă, fiind redeschisă în anul 2020 la cererea familiei victimei. 𝐈̂𝐧 𝟐𝟎𝟐𝟐, 𝐛𝐚̆𝐫𝐛𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐮𝐬-𝐦𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭, 𝐘𝐯𝐞𝐬 𝐂𝐡𝐚𝐭𝐚𝐢𝐧, 𝐚

De obicei nu scriu detaliat despre dosarele pe care le gestionez în calitate de avocat, limitându-mă la unele informări pe pagina cabinetului. Fac o excepție de data aceasta, având în vedere importanța subiectului – și pentru că e bine ca problema de drept să ajungă la cât mai multe persoane. Discut doar despre cele reținute într-o hotărâre definitivă, iar nu de restul aspectelor legate de acest dosar, aflat încă în cursul procedurii de cameră preliminară. Dosarul la care mă refer este cel cunoscut sub numele „Căminul groazei din Mureș”, situație sesizată de Centrul de Resurse Juridice în urma unei vizite de monitorizare neanunțată la Centrul de îngrijire și asistență Căsuța Lu’ Min care a avut loc la 27 iulie 2023 - https://www.crj.ro/casuta-lu-min-bardesti-mures

Spre deosebire de titlul bombastic din 2020 și de cele inspirate din cărți din 2021 și 2023 ori din muzică în 2024, citatul de anul acesta este redat fidel și îi aparține fiului meu care, văzând un video cu el de când avea doi ani și un pic, a avut această replică pe care o găsesc foarte potrivită pentru ceea ce spunem și scriem și noi în lumea juridică. Paradoxal poate, având în vedere zbuciumul din spațiul public pe diverse teme de drept penal, în 2025 s-a scris, în dreptul penal, mai puțin în reviste juridice. S-a scris însă mult pe rețelele de socializare ori pe platforme care nu sunt de specialitate; s-au dat interviuri, s-au făcut emisiuni și podcast-uri. S-a scris și s-a vorbit însă și într-un limbaj mai accesibil celor fără pregătire juridică – un exercițiu pe care mi l-am propus, la rândul meu, de multă vreme și pe care anul acesta am reușit să-l fac