Acesta este titlul unui material publicat în 2016 pe JURIDICE.ro împreună cu regretata Alexandra Șinc (pe care am tot pomenit-o zilele acestea, pentru că sunt puțini oameni care au o perspectivă așa de clară asupra măsurilor asigurătorii cum avea ea). Pentru referință, materialul este acesta - https://www.juridice.ro/

Citesc în presă despre un „dezastru”, o „motivare halucinantă”, care „reinventează dreptul” – nimic altceva decât 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭 𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐚𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 (lucru care se întâmplă constant în practica judiciară începând de la final de 2021 încoace). O să încerc să rezum cât pot de clar cele două probleme pe care le ridică discuțiile din presă din ultimele zile, măcar pentru că e vorba de probleme de care mă ocup de peste 13 ani și despre care am scris extensiv în toată această perioadă. Încerc să scriu fără patimă și cât pot de obiectiv și sper să contribui în acest fel la înțelegerea corectă a problemei (𝐬𝐮𝐛𝐥𝐢𝐧𝐢𝐞𝐳 𝐜𝐚̆ 𝐦𝐚̆ 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭, neavând de altfel acces la motivarea hotărârii mai mult decât a apărut în presă). Context: din februarie 2021, Codul de procedură penală a fost peticit cu un articol deosebit de

Las mai jos un articol, scris de un procuror al Parchetului din Rennes, care conține o perspectivă mai puțin favorabilă privind propunerea de modificare a definiției violului și a agresiunilor sexuale, adoptată în Franța de Assemblée nationale la 1 aprilie și de Senat (versiune modificată) la 18 iunie, ambele ca primă lectură. Deși există unele aspecte în divergență, cele două camere sunt unanime în a reține că: - definiția agresiunii sexuale se modifică în sensul că sintagma „orice atingere sexuală comisă prin violență, constrângere, amenințare sau surpriză” este înlocuită cu „𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐜𝐭 𝐬𝐞𝐱𝐮𝐚𝐥 𝐧𝐞𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐦𝐭̦𝐢𝐭 comis asupra altei persoane 𝐬𝐚𝐮 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞”; - noțiunea de consimțământ este explicată: „În sensul prezentei secțiuni, consimțământul este liber și în cunoștință de cauză, specific, prealabil și revocabil. El este apreciat în funcție de context. 𝐍𝐮 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐝𝐞𝐝𝐮𝐬 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐚 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐞𝐢.” și ”Nu există consimțământ dacă actul cu caracter

Am primit azi de la prieteni un video, postat acum câteva zile, în care o persoană cu o poziție importantă în stat (nu contează care, nu e despre asta ce scriu aici) arăta niște imagini cu un polițist agresat de câteva persoane în timp ce era la muncă, iar comentariul era că, dacă în 6 luni agresorul primește o pedeapsă de 2 săptămâni sau hai, 4 săptămâni „de pușcărie” (adică de închisoare, cu executare) „𝑠̦𝑖 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑙 𝑎̆𝑠𝑡𝑎 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑖𝑝𝑎̆𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣, 𝑜 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑜 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡, 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑖̂𝑛 𝑡̦𝑎𝑟𝑎 𝑎𝑠𝑡𝑎”. Nu o să comentez fondul acestei declarații, nici oportunitatea ei sau efectul asupra celor care au în lucru dosarul, nici despre cum oricum o pedeapsă așa mică nu e posibilă (legal) pentru ultraj și nici măcar despre faptul că arătarea unor imagini ale unor evenimente în curs de investigație ar respecta sau nu