Luarea măsurilor asigurătorii la cererea părții civile – cum merge treaba în practică
Acum un an, tot în luna mai, se publica în Monitorul Oficial o lege menită să asigure „acordarea victimelor infracțiunilor şansa de a-şi maximiza şansele de îndestulare a creanțelor lor rezultate în urma faptelor penale, inclusiv acoperirea daunelor morale, prin posibilitatea de a contesta refuzul organului judiciar de a lua măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanei cercetate penal”. Legea a fost prezentată în presă ca un succes, întrucât oferea șanse suplimentare victimelor de a-și recupera paguba cauzată prin comiterea unei infracțiuni. Am analizat, la acel moment, împreună cu Răzvan Gherghe, noile dispoziții legale și am subliniat și interpretările diferite care pot apărea în legătură cu acestea (link mai jos). Un an mai târziu, citind practica judiciară în materie, dar și ca urmare a soluțiilor obținute în calitate de avocat, pot evalua aceste modificări după cum urmează: - există, încă, neclarități cu privire la momentul la care trebuie să se pronunțe procurorul cu privire
Airbus și Air France condamnate penal de Curtea de Apel din Paris
Curtea de Apel din Paris tocmai a pronunțat hotărârea în cazul Airbus și Air France, vizând prăbușirea avionului care transporta, pe 1 iunie 2009, 228 de pasageri de la Rio de Janeiro la Paris. Toți pasagerii, majoritatea francezi, brazilieni și nemți, dar și un român, și-au pierdut viața în Oceanul Atlantic. Este cel mai grav accident din istoria Air France și a aeronavelor Airbus A330. În primă instanță, cele două societăți au fost achitate pentru infracțiunea de ucidere din culpă, aceasta fiind și solicitarea Parchetului. Societățile au invocat eroarea de pilotaj, iar instanța a reținut că, dacă a existat o neglijență, nu există legătură de cauzalitate sigură cu accidentul. Răspunderea civilă a celor două societăți a fost însă angajată. Parchetul a formulat apel, calificând drept „indecentă” linia de apărare a celor două companii în timpul procesului: „nu a existat nimic – niciun singur cuvânt de consolare sinceră. Este o apărare de neclintit.
Cea mai neatractivă tablă din lume
Săptămâna trecută, la seminare, am încercat să scriem încadrarea juridică pentru o lovire comisă asupra unui membru de familie și să vedem care sunt limitele de pedeapsă într-o astfel de situație. Fapta suna cam așa: G se plimbă în parc cu soția sa M și copilul lor minor și află că M a pierdut toate economiile familiei. Supărat, G îi dă lui M două palme, M suferind leziuni pentru care au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale. Am ajuns la concluzia că încadrarea ar fi violență în familie în modalitatea lovirii în multiple variante agravate – art. 199 rap. la art. 193 alin. (2), (2 ind. 1) lit. c), art. 195 ind. 1 alin. (2) C.pen. – iar pedeapsa va fi închisoarea între 1 an și 8 luni și 10 ani și 5 luni (1-5 ani majorați cu 1/3, apoi cu ¼, iar apoi maximul astfel obținut se majorează cu
Cu minorii în portbagaj
Poliția Română și mai toate ziarele au scris astăzi despre sancțiunile aplicate de poliția rutieră din Covasna, printre care se numără „pedeapsa exemplară” a amenzii de 5.062,5 lei aplicată unui șofer care, având 0,32 mg/l alcool pur în aerul expirat, a condus cu viteză mașina în care se aflau și doi minori ținuți în portbagaj. Șoferului i s-a reținut, totodată, permisul pentru 150 de zile. Sper că din comunicatul de presă lipsesc informațiile privind alte organe ale statului sesizate în urma celor constatate și nu că ne lăudăm cu atât. Într-un singur ziar (dar nu știu cât de credibile sunt sursele) am regăsit informația privind explicațiile date de șofer [era foarte dimineață și voia ca minorii (aprox. 5 și 8 ani) să doarmă comod, întinși], dar și mențiunea că, întrucât minorii nu prezentau urme de maltratare, nu se pune problema vreunei răspunderi în plus ori a anunțării DGASPC. Nu am pledat niciodată pentru
O companie condamnată de Tribunalul din Paris pentru finanțarea terorismului în Siria. Ancheta privind complicitatea la crime împotriva umanității, în curs
Ziarele de ieri au prezentat pe larg știrea privind compania Lafarge, o multinațională înregistrată în Franța, care se ocupă cu producerea cimentului, care tocmai a fost condamnată, pentru infracțiunea de finanțare a terorismului, de a 16-a Chambre correctionnelle (secția care judecă delicte) a Tribunalului din Paris. Art. 421-2-2 C.pen. francez prevede: „Constituie de asemenea un act de terorism finanțarea unei organizații teroriste prin furnizarea, colectarea sau administrarea de fonduri, valori sau orice alte bunuri ori prin oferirea de consiliere în acest scop, cu intenția ca aceste fonduri, valori sau bunuri să fie utilizate sau știind că sunt destinate a fi utilizate, în tot sau în parte, în vederea comiterii oricăruia dintre actele de terorism prevăzute în prezentul capitol, indiferent dacă un astfel de act se produce sau nu.” Finanțarea terorismului Procesul Lafarge pentru această infracțiune a început, în fața instanței, în noiembrie 2025, dar are o lungă istorie, care implică și o disjungere pentru
O posibilă nouă formă de impostură în mediul academic – un premiu „Nobel” pentru filologie inventat
De obicei, când vorbim de impostură în mediul academic, ne gândim la plagiat, la persoane fără cunoștințe veritabile sau la fabricarea ori crearea de citări artificiale (mai auzim, uneori, în loc de „bună ziua”, un „vezi că te-am citat”, lăsând să se subînțeleagă un „nu mă citezi și tu?”). Știrea care este mult discutată de vreo lună, în special în Franța, se referă la Florent Montaclair, un profesor de literatură al unui Institut al UFM de Franche-Comté (undeva în estul Franței)și autor al unor cărți despre vampiri și care analizează opera lui Jules Verne. În 2016, atunci când avea 46 de ani, Montaclair a primit în Parlament (la Adunarea Națională) medalia de aur pentru filologie, echivalentul medaliei Fields în matematică (cel mai prestigios premiu internaţional pentru excelenţă în cercetarea matematică, un fel de Nobel al disciplinei).Medalia de aur pentru filologie, care în trecut i-ar fi fost acordată și lui Umberto Eco, i-ar
The Law on the Prevention and Combating of Femicide and the Violence Leading Up to It
Tomorrow, the Law on the Prevention and Combating of Femicide and Precursor Violence—which has been widely debated in the public sphere—will be sent for promulgation. Because I have observed, in these discussions, generally extreme positions—either people who present the Law as a complete success, or people who criticize it (without seeming to have even read it), especially from the perspective of creating discrimination, I have attempted a preliminary, certainly non-exhaustive, analysis—primarily legal and only occasionally criminological—of the provisions adopted by Parliament in criminal matters (more specifically, only the amendments to the Criminal Code—Special Part). I therefore emphasize that I have not addressed the other provisions of the Law and do not dispute their utility. In short, in criminal matters, the main points to note are as follows: • no distinct offense or the term “femicide” is introduced into the Criminal Code, nor does any such
Acvila de munte și parcurile eoliene. Și, puțin, despre legea penală mai favorabilă
One of the cases discussed in the first semester with master’s students, as part of the course on “Criminal Liability of Legal Entities,” concerns the death of a golden eagle (the bird featured on Romania’s coat of arms) following a collision with a wind turbine blade—an incident that occurred in France in 2023 (and previously). 𝐅𝐚𝐩𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥 In January 2023, a golden eagle (Aquila chrysaetos—for identification in various foreign and even national regulations), flying at 50 km/h in the area of the Bernagues wind farm (in the northern part of the Hérault department), collided with a turbine blade and died. The eagle was the breeding male of a pair of this species, which had a nest nearby. It was equipped with a GPS system, and the wind farm had a bird detection system designed to shut down the turbines, but which malfunctioned, according to a report by the French Office for Biodiversity (OFB). A similar case
Ucidere din culpă comisă prin agresiunea unui câine
Over the past three days, I have been following media reports about a tragic incident that occurred in 2019 about 80 km from Paris, in the Retz Forest, one of the largest in France. 𝐅𝐚𝐩𝐭𝐞𝐥𝐞, 𝐩𝐞 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭 Elisa Pilarski, 29, went for a walk in the forest with Curtis, the dog belonging to her partner, Christophe Ellul. At one point, she called Christophe; the call lasted about 2 minutes. Christophe rushed to her, but when he arrived at the spot where she was, Elisa was already dead, with numerous dog bites on her neck and arms, and one thigh and her scalp had been torn from her body. Curtis was lying next to her. Elisa was six months pregnant. 𝐀𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 Christophe stated that Elisa told him on the phone, “The dogs bit my hand and arms; I can’t hold Curtis,” and that he could hear the dogs barking. On the same day, 21 dogs from
Dreptul penal reacțional și graba după reglementare. Astăzi, despre ultrajul comis împotriva medicilor
Yesterday I had my first class with the third-year students in Criminal Law: Special Part II. We are beginning the course with offenses against public authority and the state border—Title III of the Special Part of the Criminal Code, which opens with the offense of contempt. The class coincides with recent discussions about threats or acts of violence committed against a professional group exposed daily to difficult situations: medical personnel. I have seen posts on social media regarding the criminal nature of such acts, citing Article 652 of Law No. 95/2006. I have also seen, starting Monday evening, news regarding the proposed amendment to Article 257 of the Criminal Code—which I covered in class today—the article that regulates the offense of assault. I believe it is important to understand the current situation a bit so that we know what we want to propose. 𝐔𝐧 𝐩𝐢𝐜 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐮𝐥𝐭𝐫𝐚𝐣 The offense of outrage has existed since the first Penal Code of modern Romania—the Cuza Code.