Am primit această întrebare la finalul prezentării mele de la Varșovia, în care am discutat despre modalitatea în care se abordează prevenirea și pedepsirea femicidului în România. Nu m-am consultat, desigur, cu toți profesorii de drept penal din România pentru a ști părerea lor, dar din discuțiile avute cu o parte dintre ei, au reieșit câteva puncte comune. Înainte de toate, cred că niciun profesor de drept penal (sau care predă alte materii) nu se opune unei legi care chiar ar preveni femicidul sau orice altă infracțiune. De altfel, așa cum am arătat în articolul în care am analizat Legea femicidului, nici nu m-am aplecat asupra primei părți a legii, cea în care se definește femicidul, în care se vorbește despre colectarea datelor și se trasează regulile privind elaborarea instrumentelor de evaluare a riscului. Mai mult decât atât, am salutat faptul că această lege, spre deosebire de multe altele care, declarativ, au ca

Prin februarie am scris un scurt material despre o inițiativă legislativă care viza modificarea art. 257 C.pen. Se dorea atunci ca textul de lege să includă medicii printre funcționarii publici care determină agravarea pedepsei și incidența infracțiunii de ultraj. Arătam că soluția nu consta în modificarea Codului penal, ci în rezolvarea problemelor care decurg din aplicarea art. 652 din Legea nr. 95/2006 care reglementează ceea ce se mai numește „ultrajul asupra medicilor”. În martie, la Senat s-a înregistrat un proiect de lege pentru modificarea art. 652, care peste vară a devenit Legea nr. 166/2026, publicată în Monitorul Oficial la 5 august 2026. Pentru cine mai avea vreun dubiu despre legiferarea în materie penală, e suficient să fie consultată stenograma ședinței Camerei Deputaților din 29 iulie (cea în care s-a „dezbătut” acest proiect de lege). Ce a ieșit vedem în cele ce urmează. I. Ce s-a schimbat? - anterior, amenințarea ori faptele de violență

Pe 10 iunie 2026, Camera Deputaților (cameră decizională) a adoptat Legea pentru completarea art. 279 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Legea a fost depusă astăzi la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității. Potrivit acestei legi, la articolul 279 C.pen. după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alin. (5), cu următorul cuprins: ,,(5) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi faptelor comise împotriva unui executor judecătoresc aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.” În Expunerea de motive se arată că „executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil şi este înfăptuită de executorul judecătoresc. Jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că executarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, executarea fiind considerată parte integrantă a ,,procesului" în sensul art. 6 din Convenție¹. Astfel, executorul judecătoresc, învestit cu autoritatea fortei publice

Acum un an, tot în luna mai, se publica în Monitorul Oficial o lege menită să asigure „acordarea victimelor infracțiunilor şansa de a-şi maximiza şansele de îndestulare a creanțelor lor rezultate în urma faptelor penale, inclusiv acoperirea daunelor morale, prin posibilitatea de a contesta refuzul organului judiciar de a lua măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanei cercetate penal”. Legea a fost prezentată în presă ca un succes, întrucât oferea șanse suplimentare victimelor de a-și recupera paguba cauzată prin comiterea unei infracțiuni. Am analizat, la acel moment, împreună cu Răzvan Gherghe, noile dispoziții legale și am subliniat și interpretările diferite care pot apărea în legătură cu acestea (link mai jos). Un an mai târziu, citind practica judiciară în materie, dar și ca urmare a soluțiilor obținute în calitate de avocat, pot evalua aceste modificări după cum urmează: - există, încă, neclarități cu privire la momentul la care trebuie să se pronunțe procurorul cu privire

Curtea de Apel din Paris tocmai a pronunțat hotărârea în cazul Airbus și Air France, vizând prăbușirea avionului care transporta, pe 1 iunie 2009, 228 de pasageri de la Rio de Janeiro la Paris. Toți pasagerii, majoritatea francezi, brazilieni și nemți, dar și un român, și-au pierdut viața în Oceanul Atlantic. Este cel mai grav accident din istoria Air France și a aeronavelor Airbus A330. În primă instanță, cele două societăți au fost achitate pentru infracțiunea de ucidere din culpă, aceasta fiind și solicitarea Parchetului. Societățile au invocat eroarea de pilotaj, iar instanța a reținut că, dacă a existat o neglijență, nu există legătură de cauzalitate sigură cu accidentul. Răspunderea civilă a celor două societăți a fost însă angajată. Parchetul a formulat apel, calificând drept „indecentă” linia de apărare a celor două companii în timpul procesului: „nu a existat nimic – niciun singur cuvânt de consolare sinceră. Este o apărare de neclintit.

Săptămâna trecută, la seminare, am încercat să scriem încadrarea juridică pentru o lovire comisă asupra unui membru de familie și să vedem care sunt limitele de pedeapsă într-o astfel de situație. Fapta suna cam așa: G se plimbă în parc cu soția sa M și copilul lor minor și află că M a pierdut toate economiile familiei. Supărat, G îi dă lui M două palme, M suferind leziuni pentru care au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale. Am ajuns la concluzia că încadrarea ar fi violență în familie în modalitatea lovirii în multiple variante agravate – art. 199 rap. la art. 193 alin. (2), (2 ind. 1) lit. c), art. 195 ind. 1 alin. (2) C.pen. – iar pedeapsa va fi închisoarea între 1 an și 8 luni și 10 ani și 5 luni (1-5 ani majorați cu 1/3, apoi cu ¼, iar apoi maximul astfel obținut se majorează cu

Poliția Română și mai toate ziarele au scris astăzi despre sancțiunile aplicate de poliția rutieră din Covasna, printre care se numără „pedeapsa exemplară” a amenzii de 5.062,5 lei aplicată unui șofer care, având 0,32 mg/l alcool pur în aerul expirat, a condus cu viteză mașina în care se aflau și doi minori ținuți în portbagaj. Șoferului i s-a reținut, totodată, permisul pentru 150 de zile. Sper că din comunicatul de presă lipsesc informațiile privind alte organe ale statului sesizate în urma celor constatate și nu că ne lăudăm cu atât. Într-un singur ziar (dar nu știu cât de credibile sunt sursele) am regăsit informația privind explicațiile date de șofer [era foarte dimineață și voia ca minorii (aprox. 5 și 8 ani) să doarmă comod, întinși], dar și mențiunea că, întrucât minorii nu prezentau urme de maltratare, nu se pune problema vreunei răspunderi în plus ori a anunțării DGASPC. Nu am pledat niciodată pentru

Ziarele de ieri au prezentat pe larg știrea privind compania Lafarge, o multinațională înregistrată în Franța, care se ocupă cu producerea cimentului, care tocmai a fost condamnată, pentru infracțiunea de finanțare a terorismului, de a 16-a Chambre correctionnelle (secția care judecă delicte) a Tribunalului din Paris. Art. 421-2-2 C.pen. francez prevede: „Constituie de asemenea un act de terorism finanțarea unei organizații teroriste prin furnizarea, colectarea sau administrarea de fonduri, valori sau orice alte bunuri ori prin oferirea de consiliere în acest scop, cu intenția ca aceste fonduri, valori sau bunuri să fie utilizate sau știind că sunt destinate a fi utilizate, în tot sau în parte, în vederea comiterii oricăruia dintre actele de terorism prevăzute în prezentul capitol, indiferent dacă un astfel de act se produce sau nu.” Finanțarea terorismului Procesul Lafarge pentru această infracțiune a început, în fața instanței, în noiembrie 2025, dar are o lungă istorie, care implică și o disjungere pentru

De obicei, când vorbim de impostură în mediul academic, ne gândim la plagiat, la persoane fără cunoștințe veritabile sau la fabricarea ori crearea de citări artificiale (mai auzim, uneori, în loc de „bună ziua”, un „vezi că te-am citat”, lăsând să se subînțeleagă un „nu mă citezi și tu?”). Știrea care este mult discutată de vreo lună, în special în Franța, se referă la Florent Montaclair, un profesor de literatură al unui Institut al UFM de Franche-Comté (undeva în estul Franței)și autor al unor cărți despre vampiri și care analizează opera lui Jules Verne. În 2016, atunci când avea 46 de ani, Montaclair a primit în Parlament (la Adunarea Națională) medalia de aur pentru filologie, echivalentul medaliei Fields în matematică (cel mai prestigios premiu internaţional pentru excelenţă în cercetarea matematică, un fel de Nobel al disciplinei).Medalia de aur pentru filologie, care în trecut i-ar fi fost acordată și lui Umberto Eco, i-ar

Tomorrow, the Law on the Prevention and Combating of Femicide and Precursor Violence—which has been widely debated in the public sphere—will be sent for promulgation. Because I have observed, in these discussions, generally extreme positions—either people who present the Law as a complete success, or people who criticize it (without seeming to have even read it), especially from the perspective of creating discrimination, I have attempted a preliminary, certainly non-exhaustive, analysis—primarily legal and only occasionally criminological—of the provisions adopted by Parliament in criminal matters (more specifically, only the amendments to the Criminal Code—Special Part). I therefore emphasize that I have not addressed the other provisions of the Law and do not dispute their utility. In short, in criminal matters, the main points to note are as follows: • no distinct offense or the term “femicide” is introduced into the Criminal Code, nor does any such