Dreptul penal reacțional și graba după reglementare. Astăzi, despre ultrajul comis împotriva medicilor

Ieri am avut primul curs cu studenții anului III, la disciplina Drept penal. Partea specială II. Începem materia cu infracțiunile privind autoritatea și frontiera de stat – Titlul III al Părții speciale a Codului penal, care se deschide cu infracțiunea de ultraj.

Cursul coincide cu discuțiile din ultimele zile despre amenințările sau violențele săvârșite asupra unei categorii profesionale expuse zi de zi unor situații dificile: personalul medical. Am văzut, pe rețelele de socializare, postări privind caracterul penal al unor astfel de fapte, fiind citat art. 652 din Legea nr. 95/2006. Am văzut, totodată, începând de luni seară, știri privind propunerea de modificare chiar a art. 257 C.pen. predat astăzi la curs, articol care reglementează infracțiunea de ultraj. Cred că este important să cunoaștem puțin situația actuală pentru a ști ce dorim să propunem.

𝐔𝐧 𝐩𝐢𝐜 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐮𝐥𝐭𝐫𝐚𝐣

Ultrajul există încă din primul Cod penal al României moderne – Codul Cuza. Infracțiunea era prevăzută în secțiunea intitulată „Ultraj şi violenţi în contra forţei publice, în contra autorităţei publice şi depozitarilor lor” (reconfigurată în 1874) și sancționa insulta sau amenințarea comisă împotriva unor „funcţionari administrativi sau judecătoreşti, sau a unui jurat, în lucrarea sau cu ocaziunea exerciţiului funcţiunei lor”.

În Codul penal din 1936, ultrajul (infracțiune contra administrației publice) putea fi comis prin fapte similare celor de mai sus, dar și prin violență împotriva unui funcţionar public, în timpul exerciţiului funcţiunii sau pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii; de asemenea, vorbeam de ultraj pentru fapte comise în şedinţă publică, contra unui judecător, reprezentant al Ministerului Public, sau jurat dar și contra unei adunări legiuitoare, unei comisiuni sau unui membru al acestei adunări ori contra unui corp administrativ sau judiciar, ori contra unei autorităţi.

Codul penal din 1968 sancționa ultrajul ca infracțiune împotriva autorității, fapta putând fi comisă (după ce s-a renunțat la insultă și calomnie, adică în 2006) prin amenințare, lovire, vătămare corporală sau vătămare corporală gravă împotriva unui funcţionar public care îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii; fapta era (și) mai gravă dacă era comisă împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar. De precizat că, la infracțiunea de omor calificat, exista un element circumstanțial agravant constând în comiterea faptei în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei; constituia omor deosebit de grav uciderea unui magistrat, poliţist, jandarm ori militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora.

În toate cele trei coduri, ultrajul avea o pedeapsă de sine stătătoare (limite stabilite expres de legiuitor pentru fiecare modalitate de ultraj; doar pentru varianta cea mai gravă din Codul din 1968, legea prevedea agravarea pedepsei pentru varianta efectiv comisă cu jumătate).

În Codul penal în vigoare din 2014, ultrajul este prima infracțiune contra autorității; poate fi comis prin amenințare, loviri sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sau vătămari cauzatoare de moarte ori omor, oricare dintre acestea săvârșite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii. Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea efectiv comisă se majorează cu o treime; dacă subiectul pasiv secundar este un poliţist sau militar ori personal silvic învestit cu exerciţiul autorităţii publice, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, limitele se majorează cu jumătate (la fel și dacă este vorba de judecător, procuror sau avocat, în condițiile art. 279 C.pen., care sancționează ultrajul judiciar).

Indiferent de reglementare deci, ultrajul a fost și este o infracțiune contra autorității (de stat). În prezent, există două condiții privind subiectul pasiv secundar:

(1) să fie funcționar public în sensul legii penale (art. 175 C.pen.);

(2) să îndeplinească o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, deși este funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.pen. [HP 26/2014; noțiunea fiind una penală autonomă, nu este incident art. 381 alin. (2) din Legea nr. 96/2006], nu îndeplinește (cel puțin nu ca regulă) o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Prin urmare, el nu putea fi protejat prin intermediul infracțiunii de ultraj.

Desigur, amenințarea ori violențele comise împotriva medicilor (și a personalului medical în general) erau infracțiuni, așa cum sunt amenințarea, lovirea, omorul etc. comise împotriva oricărei persoane. Toate acestea până la…

𝐈𝐧𝐟𝐫𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐧𝐫. 𝟗𝟓/𝟐𝟎𝟎𝟔

În 2012, Guvernul a inițiat un proiect de lege vizând introducerea unei infracțiuni distincte în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Din Expunerea de motive (parcă ar fi scrisă în 2026) aflăm că „în ultimul timp au avut loc unele evenimente reprobabile, în sensul că au fost agresați angajați din cadrul sistemului medical (medici, asistenți medicali, şoferi de autosanitară, ambulanțieri, etc.). Aceştia sunt expuşi acestor riscuri prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc. Fără a se prevala de aceste riscuri, ei trebuie să își desfăşoare activitatea la un nivel de profesionalism ridicat, conform cerințelor societății actuale.”

Se arată că medicii nu pot fi protejați prin infracțiunea de ultraj din Codul penal (pentru că nu ar fi funcționari publici, dar acest aspect s-a lămurit între timp), astfel încât se propune introducerea unui nou articol în Legea nr. 95/2006, care să sancționeze amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală ori vătămarea corporală gravă cu exact aceleași pedepse ca acelea prevăzute de lege în cazul infracțiunii de ultraj din Codul penal.

Prin urmare, fără a schimba Codul penal, modificarea din anul 2012 plasa medicii la același nivel de protecție cu funcționarii publici care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Avem așadar o infracțiune specifică privind amenințarea ori violențele comise împotriva medicilor și, dacă vrem să modificăm ceva, acolo ar trebui să umblăm, doar că a apărut o…

𝐏𝐫𝐨𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐢𝐧𝐟𝐫𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐮𝐥𝐭𝐫𝐚𝐣

Chiar înainte de curs, am citit că luni a fost depusă în Parlament o propunere de modificare a art. 257 C.pen. Am văzut titluri din categoria „toleranță zero privind agresiunile contra cadrelor medicale” (acum toleranța ar fi la 5? 7? nu ne dăm seama), iar textul propus l-am găsit doar în media, preluat de la inițiator. Modificarea propusă sună astfel:

1. La art. 257 se adaugă alin. (5), care va avea următorul cuprins:

„(5) Faptele prevăzute la alin. (1)-(3) săvârșite asupra unui cadru medical, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.”

Trecând peste faptul că este posibil ca noțiunea de cadru medical să nu fie suficient de clară (există o definiție în Legea nr. 95/2006 doar în ceea ce privește asistența medicală transfrontalieră – art. 903 lit. f), printr-o astfel de modificare s-ar ajunge la protejarea, printr-o infracțiune contra autorității (de stat), a unor subiecți pasivi secundari care nu îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul acestei autorități. Am avea deci o situație în care subiectul pasiv să nu fie titularul valorii sociale protejate de legiuitor (nu e chiar neîntâlnit, avem ceva similar la violarea secretului corespondenței, dar Legea de punere în aplicare a Codului penal ne permite această excepție). Totuși, o problemă există, așa încât este pertinent să ne întrebăm…

𝐂𝐞 𝐚𝐫 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢, 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫, 𝐦𝐨𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭?

Dacă ne uităm la cum arată situația actuală, observăm că:

– amenințarea ori violențele comise împotriva personalului medical sunt sancționate de legea specială;

– intenția legiuitorului din 2012 a fost să sancționeze astfel de fapte la fel de grav ca ultrajul din Codul penal;

– textul din Legea nr. 95/2006 face însă referire la o infracțiune neprevăzută de Codul penal în vigoare (vătămarea corporală gravă), iar limitele de pedeapsă par necorelate cu cele de la infracțiunile de bază, nemaivorbind de infracțiunea de ultraj.

Cum se interpretează, deci, textul din Legea nr. 95/2006?

Art. 7 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ne spune următoarele:

„Ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracţiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau de o lege specială modificată prin dispoziţiile prezentei legi, trimiterea se consideră făcută la infracţiunea sau infracţiunile prevăzute de legea nouă, având aceleaşi elemente constitutive.”

Atunci când Legea nr. 95 vorbește despre lovire, ar trebui așadar să avem în vedere lovirea prevăzută în Codul penal actual la art. 193 alin. (1) ori alin. (2) dacă zilele de îngrijiri medicale sunt de cel mult 20 (așa cum era în Codul anterior) ori alin. (2 ind. 1) raportate la cele dintâi. Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea din Legea nr. 95 sunt închisoarea de la 6 luni la 3 ani; Codul penal putem avea, în funcție de fapta efectiv comisă, închisoare de la 6 luni și până la 6 ani și 8 luni. Deci, poate fi mai grav dacă este lovită o persoană care nu are o calitate specială decât dacă este lovit un medic. Mergând mai departe, când se vorbește despre vătămare corporală, vom avea în vedere tot o infracțiune de lovire – art. 193 alin. (2) dacă zilele de îngrijiri medicale sunt între 21-60 sau alin. (2 ind. 1). Rezultă că pedepsele inițial avute în vedere de Legea nr. 95 erau închisoarea de la 6 luni la 3 ani față de un an – 6 ani și 8 luni cât s-ar pedepsi potrivit Codului penal o lovire comisă împotriva unei persoane care nu are calitatea de medic. Situația detaliată privind toate aceste fapte este redată în tabelul alăturat.

În paranteză fie spus, s-ar putea să existe și alte posibilități de interpretare a textelor de mai sus în urma intrării în vigoare a Codului penal. Oricum ar fi, este cert că există multe situații în care limitele de pedeapsă din Legea nr. 95/2006 sunt mai mici decât cele ale infracțiunilor de bază din Codul penal.

Prin urmare, dacă se dorește o modificare legislativă pentru a fi corelate aceste limite de pedeapsă și pentru a se păstra voința legiuitorului din 2012, ar trebui modificat art. 652 din Legea nr. 95/2006 pentru a prelua elementele materiale din art. 257 C.pen., precum și – aș sugera – modalitatea de stabilire a pedepsei prin raportare la limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile absorbite (majorare cu o treime). Astfel, chiar dacă se modifică infracțiunile de bază (cum s-a întâmplat recent cu lovirea și vătămarea corporală și cum pare că se va întâmpla curând pentru art. 189 și 195 C.pen.), nu se va pune problema unei necorelări a limitelor de pedeapsă. În acest fel, nu am mai avea nici problema privind obiectul juridic principal al ultrajului, care ar rămâne autoritatea (de stat).

Merită precizat și că inițiativa de zilele trecute nu este prima de acest fel: la o căutare rapidă, rezultă că o propunere similară a fost făcută și în 2014 și a fost respinsă de Senat; în 2017, s-a dorit adăugarea personalului de pază printre subiecții pasivi secundari ai ultrajului, iar în 2019, a cadrelor didactice. Aceste din urmă propuneri au fost respinse de Camera Deputaților. În toate cazurile, Guvernul, Comisia juridică, Consiliul legislativ etc. au arătat că ultrajul este o infracțiune contra autorității, iar persoanele care se doresc a fi adăugate nu îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

***

S-ar putea spune că noi, penaliștii, suntem deosebit de tipicari când vine vorba (mai ales) de modificarea Codului penal. Am auzit frecvent expresii precum „dar la ce strică?”, „de ce ar fi rău?” (să avem femicidul ca infracțiune distinctă, să fie imprescriptibile infracțiunile de corupție). Poate că uneori efectul ar fi doar neutru, nu neapărat rău. Alteori, sunt destul de convinsă că ar fi vorba de consecințe negative și care merg exact împotriva a ceea ce se dorește prin schimbare (a se vedea exemplul infracțiunilor sexuale, unde acum protejăm victimele mai puțin în unele situații).

Cred că încercăm să ne ferim în mod special de acest drept penal reacțional de care vorbesc mai mulți colegi în ultima perioadă – spunea domnul profesor Cioclei în cel mai recent articol că asistăm la o „idee(a) de fond greșită, conform căreia, un Cod penal se modifică reacțional, din motive politice”, pentru că, așa cum am tot spus, schimbările legislative sunt la îndemână, dar ele s-ar putea să ascundă adevăratele probleme – și deci și soluțiile. În același timp, cum spuneam, un Cod penal stabil este și o expresie a stabilității statului. Dacă vrem să schimbăm cu adevărat ceva, a venit vremea să îmbrățisăm acea criminologie bazată pe dovezi de care se vorbește atât de mult în vest și să facem eventualele modificări integrat și coerent, iar nu să tratăm Codul penal, așa cum arăta tot domnul profesor Cioclei, ca pe o carte de bucate:

„Ceea ce nu înțelege „legiuitorul nostru” (printre altele) este că nu poți trata Codul penal ca pe o Carte de bucate unde, dacă la o nouă ediție, mai adaugi puțin piper la rețeta pentru sarmale, poți eventual să o strici pe aceasta, dar rețeta pentru fasole cu ciolan rămâne la fel de bună. În cazul legii penale, în general, și cu atât mai mult în cazul Codului penal, dacă pui „puțin piper în plus” într-un text (articol), nu riști să strici doar textul respectiv ci, poți altera multe alte texte, sau chiar principii…”

1. Propunerea legislativă din 2012: https://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L668…

2. Articolul domnului profesor Cioclei despre vârsta răspunderii penale: https://www.juridice.ro/…/varsta-de-la-care-incepe…

3. Articolul domnului profesor Cioclei despre Codul penal ca o carte de bucate: https://www.juridice.ro/…/despre-modificarea-codului…

4. Propuneri legislative de modificare a art. 257: https://www.senat.ro/legis/PDF/2015/15L046FG.PDF… (2014 – personal medical), https://cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2… (2017 – personal cu atribuții de pază), https://cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2… (2019 – cadru didactic)