Legea „România fără violență”

Astăzi a fost trimisă la promulgare o lege pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și pentru modificarea și completarea Legii nr. 26/2024 privind ordinul de protecție (PL-X 54/2024 – https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect…)

Presa a prezentat deja această propunere de lege (numită și „România fără violență”) sub titluri de forma „se dublează pedepsele pentru violență”, „nu mai poți scăpa de închisoare pentru violență”, „vin zile negre pentru agresori”, „toleranță zero pentru agresori” etc.

Când lucrezi în domeniul dreptului penal (și nu numai), nu are cum să nu te bufnească râsul la asemenea afirmații. Un râs amar, desigur, căci subiectul e serios și trebuie tratat ca atare. O să spun însă de câte ori voi avea ocazia – 𝐜𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐝𝐞𝐩𝐬𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐧𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐞, 𝐩𝐞𝐫 𝐬𝐞, 𝐥𝐚 𝐝𝐢𝐦𝐢𝐧𝐮𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐮𝐦𝐚̆𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐫𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐢𝐬𝐞. Sigur, uneori o majorare a limitelor de pedeapsă poate fi necesară – de pildă, pentru a permite măsuri preventive privative de libertate ori supravegherea tehnică sau pentru a împiedica renunțarea la urmărirea penală, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei (iar în unele cazuri chiar posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) sau chiar pentru a permite reținerea recidivei.

Niciuna din aceste consecințe nu este atinsă de modificarea Codului penal vizată de proiectul sus-amintit. De altfel, modificarea limitelor de pedeapsă nici măcar nu este explicată în Expunerea de motive.

Ce se schimbă, de fapt:

• pedeapsa pentru infracțiunea de lovire sau alte acte de violență în varianta tip – art. 193 alin. (1) C.pen. – va fi închisoarea de la 𝟔 𝐥𝐮𝐧𝐢 𝐥𝐚 𝟑 𝐚𝐧𝐢 sau amenda (față de închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, cât este acum);

• pentru varianta agravată de la alin. (2) – fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile – pedeapsa va fi închisoarea de la 𝟏 𝐚𝐧 la 5 ani sau amenda (față de 6 luni la 5 ani sau amenda, cât este acum).

Aceasta este marea dublare a pedepselor, care e menită să conducă la o țară fără violență… Continuăm deci să ne îmbătăm cu apă rece, modificând pedepsele, dar fără a umbla la cauzele reale ale violenței (mai ales a celei domestice).

O altă schimbare vizează faptul că 𝐬𝐮𝐦𝐚 𝐜𝐨𝐫𝐞𝐬𝐩𝐮𝐧𝐳𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐳𝐢𝐥𝐞-𝐚𝐦𝐞𝐧𝐝𝐚̆ 𝐯𝐚 𝐟𝐢 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝟔𝟎 𝐥𝐞𝐢 𝐬̦𝐢 𝟔𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢 (față de 10 lei și 500 lei), din motive de inflație.

Mult mai importante vor fi însă efectele modificării art. 158 alin. (4) C.pen. care vizează plângerea prealabilă. Context:

• inițiatorii și-au propus ca, 𝐢̂𝐧 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐩𝐮𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐦𝐢𝐬̦𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐨𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮, 𝐝𝐞𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐮𝐳𝐮𝐚𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐜𝐞𝐬𝐚𝐫𝐚̆ 𝐩𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐚𝐥𝐚𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐢 𝐯𝐚̆𝐭𝐚̆𝐦𝐚𝐭𝐞 (cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, lovirea în varianta de la alin. (3), violența în familie), 𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐚̆ 𝐟𝐢 𝐩𝐮𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐦𝐢𝐬̧𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̧𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐨𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮, 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐚̆ 𝐨 𝐩𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐞𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐚𝐥𝐚𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐬𝐚𝐮 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐫𝐞𝐭𝐫𝐚𝐬𝐚̆ 𝐩𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢𝐚;

• propunerea voia să anihileze efectele Deciziei ICCJ nr. 30/2024 – HP Penal, prin care s-a decis că „𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑖𝑛𝑓𝑟𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑠̧𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆ 𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒𝑖 𝑣𝑎̆𝑡𝑎̆𝑚𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢, 𝑖𝑎𝑟 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑎 𝑣𝑎̆𝑡𝑎̆𝑚𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑑𝑒𝑝𝑢𝑠 𝑑𝑒𝑗𝑎 𝑜 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒, 𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑝𝑢𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑠̧𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆ 𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒𝑖 𝑣𝑎̆𝑡𝑎̆𝑚𝑎𝑡𝑒, 𝑎𝑠̧𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑟𝑒𝑡𝑟𝑎𝑔𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚 𝑎𝑟𝑡. 158 𝑎𝑙𝑖𝑛. (1) 𝑑𝑖𝑛 𝐶𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙.”

Ce a ieșit?

La Camera Deputaților, Comisia Juridică a modificat complet propunerea, dar și filozofia Codului penal, introducând următorul text:

„𝐼̂𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑖𝑛𝑓𝑟𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑠̧𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒, 𝒊𝒏𝒅𝒊𝒇𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒂𝒄𝒕̧𝒊𝒖𝒏𝒆𝒂 𝒑𝒆𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒑𝒖𝒔𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒎𝒊𝒔̧𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒖𝒓𝒎𝒂 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒑𝒍𝒂̂𝒏𝒈𝒆𝒓𝒊 𝒑𝒓𝒆𝒂𝒍𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒅𝒊𝒏 𝒐𝒇𝒊𝒄𝒊𝒖, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̧𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖, 𝒓𝒆𝒕𝒓𝒂𝒈𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒑𝒍𝒂̂𝒏𝒈𝒆𝒓𝒊𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒄𝒆 𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕𝒆 𝒏𝒖𝒎𝒂𝒊 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒊̂𝒏𝒔𝒖𝒔̧𝒊𝒕𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒄𝒖𝒓𝒐𝒓.”

Acesta înseamnă, de fapt, că, în orice situație, indiferent de infracțiune (ex. furt între membrii de familie, abuz de încredere, distrugere, lovirea cea mai simplă), procurorul poate decide să „continue” procesul penal chiar dacă persoana vătămată decide să-și retragă plângerea prealabilă.

În acest sens (𝑚𝑢𝑡𝑎𝑡𝑖𝑠 𝑚𝑢𝑡𝑎𝑛𝑑𝑖𝑠), în HP precitat, ICCJ spusese că „𝑝𝑟𝑜𝑐𝑢𝑟𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑎𝑟 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎, 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑎𝑟𝑏𝑖𝑡𝑟𝑎𝑟, 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑛𝑖ℎ𝑖𝑙𝑒𝑧𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎 𝑠𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔𝑒 𝑢𝑙𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟 𝑙𝑎 𝑜 𝑟𝑒𝑡𝑟𝑎𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑎 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒, 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑜𝑟𝑑𝑜𝑛𝑎𝑛𝑡̧𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑢𝑛𝑒𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑠̧𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑎 𝑚𝑒𝑛𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑠-𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢, 𝑎𝑣𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑛𝑢 𝑖̂𝑠̧𝑖 𝑖̂𝑛𝑠𝑢𝑠̧𝑖 𝑒𝑣𝑒𝑛𝑡𝑢𝑎𝑙𝑎 𝑚𝑎𝑛𝑖𝑓𝑒𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑣𝑜𝑖𝑛𝑡̧𝑎̆ 𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒𝑖 𝑣𝑎̆𝑡𝑎̆𝑚𝑎𝑡𝑒, 𝑐𝑎𝑟𝑒, 𝑑𝑒𝑠̧𝑖 𝑎 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑢𝑙𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̧𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑜 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆, 𝑎𝑟 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒 𝑢𝑙𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑠̧𝑖 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑎𝑐𝑜𝑟𝑑𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑒𝑥𝑝𝑟𝑒𝑠 𝑑𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑖𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟 𝑠̧𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑜𝑙𝑖𝑐𝑖𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑎 𝑓𝑎̆𝑝𝑡𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖.” (par. 153).

Alte modificări aduse de legea în discuție vizează ordinul de protecție. Remarc și aici introducerea unei agravante în cazul încălcării ordinului de protecție provizoriu, „în scop disuasiv”. Din nou, mă întreb dacă există studii privind acest scop disuasiv sau dacă continuăm să facem modificări legislative fără să ne bazăm pe dovezi.

În acest sens, profesorul Marcelo F. Aebi de la Universitatea din Lausanne, într-un interviu recent pentru Revista Quorum din Argentina, spunea următoarele:

„𝐴𝑚 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑒𝑧 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑎̆ 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑒𝑡 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎̆: 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 𝑒𝑚𝑝𝑖𝑟𝑖𝑐𝑎̆, 𝑏𝑎𝑧𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑑𝑎𝑡𝑒. 𝐼̂𝑛 𝑙𝑜𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑡 𝑚𝑎𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑖𝑖, 𝑎𝑏𝑜𝑟𝑑𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡: 𝑎 𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎̆, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒 𝑡̦𝑎𝑟𝑎̆, 𝑑𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑚, 𝑐𝑒 𝑑𝑜𝑣𝑒𝑧𝑖 𝑎𝑣𝑒𝑚?

(…)

𝑀𝑖-𝑎𝑚 𝑑𝑎𝑡 𝑠𝑒𝑎𝑚𝑎 𝑐𝑎̆ 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑛𝑢 𝑟𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑡𝑒𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖. 𝐴𝑠𝑡𝑎̆𝑧𝑖, 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑑 𝑐𝑎̆ 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑚𝑏𝑢𝑛𝑎̆𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑖𝑑𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒, 𝑐𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑑𝑜𝑣𝑒𝑧𝑖. 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑢𝑙 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑖𝑠𝑡 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑖 𝑏𝑎𝑧𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑑𝑎𝑡𝑒, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑡𝑒𝑠𝑡𝑎𝑡𝑎̆, 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑎̆ 𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡.

(…)

𝑁𝑜𝑖, 𝑖̂𝑛 𝐸𝑙𝑣𝑒𝑡̦𝑖𝑎, 𝑡𝑜𝑐𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑒𝑖𝑎𝑡 𝑢𝑛 𝑎𝑙 𝑑𝑜𝑖𝑙𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑢𝑑𝑖𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑣𝑖𝑛𝑑 𝑣𝑖𝑜𝑙𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑑𝑜𝑚𝑒𝑠𝑡𝑖𝑐𝑎̆. 𝐴𝑚 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑡 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑟𝑎𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡̦𝑖𝑒 𝑝𝑒 𝑜 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑠̦𝑎𝑠𝑒 𝑙𝑢𝑛𝑖. 𝐴𝑚 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑐𝑒 𝑠-𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑏𝑖𝑟𝑜𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑢𝑟𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑐𝑒 𝑠-𝑎 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑐𝑎𝑡, 𝑐𝑒 𝑠-𝑎 𝑠𝑜𝑙𝑑𝑎𝑡 𝑐𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑎𝑚𝑛𝑎̆𝑟𝑖. 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑡𝑖𝑝 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑛𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑖𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑚 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑏𝑙𝑜𝑐𝑎𝑗𝑒𝑙𝑒. 𝐴𝑙𝑡𝑓𝑒𝑙, 𝑐𝑎𝑧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑡𝑜𝑟𝑖𝑐𝑎̆. 𝐹𝑟𝑎𝑧𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 „𝑣𝑖𝑜𝑙𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑏𝑎𝑧𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑔𝑒𝑛 𝑠𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑚𝑎𝑠𝑐𝑢𝑙𝑖𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑡𝑜𝑥𝑖𝑐𝑎̆” 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑎𝑚𝑝𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑛𝑢 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎̆ 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐. 𝑃𝑜𝑡 𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑎̆𝑟𝑒𝑖 𝐴𝐼 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑖 𝑑𝑒𝑎 𝑧𝑒𝑐𝑒 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑏𝑙𝑎𝑚𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑎𝑟ℎ𝑎𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̦𝑖 𝑜 𝑣𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑒. 𝐷𝑎𝑟 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑡𝑖𝑚 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑟𝑒𝑡 𝑐𝑒 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎̆, 𝑙𝑎 𝑐𝑒 𝑜𝑟𝑎̆, 𝑐𝑢 𝑐𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑖. 𝐼̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑝𝑎𝑛𝑑𝑒𝑚𝑖𝑒𝑖, 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑒𝑚𝑝𝑙𝑢, 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 – 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑠𝑖𝑣 𝑒𝑢 – 𝑎𝑢 𝑐𝑟𝑒𝑧𝑢𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑓𝑒𝑚𝑖𝑐𝑖𝑑 𝑣𝑜𝑟 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒. 𝑂𝑏𝑖𝑠̦𝑛𝑢𝑖𝑎𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑠𝑝𝑢𝑛 𝑠𝑡𝑢𝑑𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑚𝑒𝑖: „𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑢𝑛 𝑚𝑎̆𝑐𝑒𝑙”. 𝐷𝑎𝑟 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑚 𝑐𝑎̆𝑢𝑡𝑎𝑡 𝑑𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑒𝑖, 𝑎𝑚 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎𝑗𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑡̦𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝐴𝑚𝑒𝑟𝑖𝑐𝑎 𝐿𝑎𝑡𝑖𝑛𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑠̦𝑎. 𝐴𝑠̦𝑎 𝑐𝑎̆, 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑠𝑡𝑢𝑑𝑒𝑛𝑡 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛 𝑎𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡, 𝑎𝑚 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡 𝑜 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡𝑖𝑣𝑎̆. 𝐴𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎 𝑝𝑢𝑟 𝑠̦𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑢 𝑐𝑜𝑎𝑏𝑖𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑓𝑜𝑟𝑡̦𝑎𝑡𝑒, 𝑐𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑑𝑒𝑠𝑒𝑎 „𝑠𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑒𝑖𝑎” 𝑒𝑟𝑎 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑎 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑎 𝑝𝑎̆𝑟𝑎̆𝑠𝑖 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑎, 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̦𝑖 – 𝑜 𝑚𝑖𝑛𝑜𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑢𝑛𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑐𝑢𝑙𝑜𝑎𝑠𝑎̆ – 𝑛𝑢 𝑖̂𝑙 𝑡𝑜𝑙𝑒𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆. 𝑆𝑡𝑢𝑑𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐴𝑛𝑔𝑙𝑖𝑎 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑑𝑖𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐 𝑎𝑙 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑎𝑐𝑡 𝑣𝑖𝑜𝑙𝑒𝑛𝑡 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑑𝑒𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑠𝑢𝑖𝑐𝑖𝑑𝑎𝑟𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑔𝑟𝑒𝑠𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐷𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑎𝑝𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑡𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝑑𝑎𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟.”

(Tradus cu DeepL.com și corectat ulterior)

Articolul la care se referă profesorul: https://journals.sagepub.com/…/10.1177/10439862211054237

Citez din el, apropo de pedepse: “Legal sanctions for femicide differ radically across the six countries, ranging from 15 years of imprisonment to life. However, there is no relation between the length of the sentences foreseen in the CC and the number of femicides in each country. This corroborates the notion that imposing the harshest possible sanctions, such as life imprisonment, does not guarantee any deterrent effect. This is a result that refutes the claims made by activists who have been promoting and imposing harsher laws as the solution to reduce femicides.”

Vorba aceea, à bon entendeur…