Prescripție, suspendare pentru obstacol insurmontabil, autor omor descoperit după 36 de ani – o decizie istorică a plenului Curții de Casație franceze
Acum mai puțin de o oră am ascultat pronunțarea (transmisă live pe site-ul Curții de Casație franceze; înregistrarea aici – https://www.youtube.com/watch?v=ZlAKW1ALxZs) într-un dosar care este de mare interes pentru multe dintre lucrurile pe care le știm despre prescripția răspunderii penale.
𝐂𝐚𝐳𝐮𝐥
Marie-Thérèse Bonfanti (25 de ani) a fost declarată dispărută la 22 mai 1986. Mașina ei a fost găsită parcată în apropierea unui imobil unde urma să efectueze o livrare.
O anchetă a început chiar în aceeași zi, pentru răpire și sechestrare (lipsire de libertate în mod ilegal, în dreptul nostru). Bărbatul care era proprietarul imobilului din fața căruia se afla vehiculul a fost reținut, dar s-a considerat că nu exista niciun motiv care să dovedească implicarea sa în comiterea infracțiunii, astfel că a fost eliberat.
În 1989, urmărirea penală a fost închisă, fiind redeschisă în anul 2020 la cererea familiei victimei. 𝐈̂𝐧 𝟐𝟎𝟐𝟐, 𝐛𝐚̆𝐫𝐛𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐮𝐬-𝐦𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭, 𝐘𝐯𝐞𝐬 𝐂𝐡𝐚𝐭𝐚𝐢𝐧, 𝐚 𝐦𝐚̆𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐢𝐭 𝐜𝐚̆ 𝐞𝐥 𝐮𝐜𝐢𝐬𝐞𝐬𝐞 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐚. Corpul acesteia (fragmente de craniu) nu a fost descoperit decât în momentul în care Yves Chatain a dat indicații despre locul în care ascunsese cadavrul.
Curtea de Apel din Grenoble a confirmat punerea sub acuzare a dlui Chatain, care invocase prescripția răspunderii penale. Secția (camera) penală a Curții de Casație a infirmat această soluție și a trimis cauza la Curtea de Apel din Lyon. Aceasta a confirmat din nou punerea sub acuzare a dlui Chatain.
O nouă cale de atac a ajuns la Curtea de Casație. Înregistrarea ședinței din 28 noiembrie 2025, cea la care au avut loc dezbaterile, este disponibilă aici: https://www.youtube.com/watch?v=qTLIhzlprro&t=1s
Procurorul a spus, printre altele că 𝑟𝑎𝑝𝑜𝑟𝑡𝑢𝑙 𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑠-𝑎 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑡. 𝑇𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑠𝑒 𝑑𝑜𝑣𝑒𝑑𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑎 𝑓𝑖 𝑎𝑙𝑖𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑎𝑛𝑐ℎ𝑒𝑡𝑒. 𝐷𝑒 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎, 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑠̦𝑡𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑖 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑎̆ 𝑠𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑜𝑟 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑢𝑟𝑖 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖, îndemând Curtea 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑓𝑖𝑟𝑚𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑜 𝑖𝑛𝑓𝑟𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑚𝑜𝑟 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒 𝑎𝑡𝑎̂𝑡𝑎 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑐𝑎̂𝑡 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑢𝑡𝑎̆ 𝑡𝑢𝑡𝑢𝑟𝑜𝑟, 𝑐𝑢 𝑒𝑥𝑐𝑒𝑝𝑡̦𝑖𝑎 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑎̆𝑢.
Avocata inculpatului a arătat că 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑎̆, 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑐𝑎𝑛𝑑𝑎𝑙𝑜𝑠 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑒𝑠̦𝑒𝑐𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑐ℎ𝑒𝑡𝑒𝑖 𝑖𝑛𝑖𝑡̦𝑖𝑎𝑙𝑒, 𝑑𝑒𝑠̦𝑖 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜. 𝑆̦𝑖 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑣𝑖 𝑠𝑒 𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑎𝑡̦𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑜 𝑎𝑛𝑐ℎ𝑒𝑡𝑎̆ 𝑟𝑎𝑡𝑎𝑡𝑎̆, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑛𝑒𝑔𝑙𝑖𝑗𝑎𝑡 𝑜 𝑝𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑠𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑠𝑎̆, 𝑠𝑎𝑢 𝑚𝑎̆𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑖𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑡𝑎𝑟𝑑𝑖𝑣𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑎𝑢𝑧𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑝𝑡̦𝑖𝑒𝑖. 𝑁𝑢 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑡̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑎̆ 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑎𝑡̦𝑖 𝑢𝑛𝑜𝑟 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑖𝑖.
Curtea de Casație s-a pronunțat în plen astăzi, 16 ianuarie 2026. Înainte de a vedea care a fost soluția, este necesar să știm câteva…
𝐑𝐞𝐠𝐮𝐥𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̦𝐢𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐅𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚
Anul 2017 a marcat o schimbare majoră în ceea ce privește regulile privind prescripția, fiind dublate termenele în această materie. De pildă, pentru omor ori viol (și pentru majoritatea crimelor), termenul anterior era de 10 ani; din 2017, este de 20 de ani (sunt discuții și în Franța pentru a declara imprescriptibilă răspunderea pentru infracțiunile sexuale). Răspunderea penală pentru genocid este imprescriptibilă.
(Și) în Franța, prescripția răspunderii penale curge de la data comiterii infracțiunii. Există însă o amânare de început al curgerii atermenului pentru infracțiunile așa-numite oculte sau disimulate, adică acele infracțiuni care, prin natura lor sau prin voința autorului, nu pot fi cunoscute imediat. În acest caz, termenul de prescripție începe să curgă doar din momentul în care faptele sunt descoperite și pot conduce la deschiderea urmăririi penale, în limita a 12 ani pentru delicte și a 30 de ani pentru crime.
Prescripția se întrerupe dacă este făcut un act în cursul anchetei. De la data întreruperii curge un nou termen de prescripție; nu există prescripție specială.
Din anul 2017, se prevede în mod expres (în CPP) că 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̦𝐢𝐚 𝐬𝐞 𝐬𝐮𝐬𝐩𝐞𝐧𝐝𝐚̆ 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐨𝐛𝐬𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭, 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐞, 𝐬𝐚𝐮 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐨𝐛𝐬𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭 𝐢𝐧𝐬𝐮𝐫𝐦𝐨𝐧𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥, 𝐚𝐬𝐢𝐦𝐢𝐥𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐟𝐨𝐫𝐭̦𝐞𝐢 𝐦𝐚𝐣𝐨𝐫𝐞, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐦𝐢𝐬̦𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐞𝐱𝐞𝐫𝐜𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞.
Întrebarea adresată Curții de Casație a fost următoarea:
„𝐴𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑎̆ 𝑎 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡, 𝑎𝑏𝑠𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑒 𝑎 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑒𝑖, 𝑙𝑖𝑝𝑠𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑣𝑖𝑐𝑡𝑖𝑚𝑒𝑖 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑠𝑖𝑚𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑑𝑎𝑣𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑒 𝑒𝑙𝑒 𝑢𝑛 𝑜𝑏𝑠𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙 𝑖𝑛𝑠𝑢𝑟𝑚𝑜𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑎 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑜𝑚𝑜𝑟, 𝑑𝑒 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑟𝑢𝑝𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑝𝑡̦𝑖𝑎?”
Raportorul a rezumat problema în felul următor: „𝐸𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑒𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡 𝑜 𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑝𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑒𝑣𝑜𝑙𝑢𝑒𝑧𝑒. 𝑁𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒𝑎 𝑢𝑖𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑎 𝑖𝑒𝑟𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑜 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑐𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑙𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆. 𝑀𝑜𝑟𝑎𝑙𝑎 𝑎𝑟 𝑑𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑎 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑒 𝑑𝑜𝑣𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑛𝑒𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑖𝑡, 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑚𝑜𝑟𝑎𝑙𝑎 𝑠̦𝑖 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑝𝑢𝑛 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑡𝑑𝑒𝑎𝑢𝑛𝑎.”
𝐇𝐨𝐭𝐚̆𝐫𝐚̂𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐚 𝐂𝐮𝐫𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐂𝐚𝐬𝐚𝐭̦𝐢𝐞
Merită urmărite cele aprox. 10 minute de înregistrare pentru a vedea modul în care Curtea de Casație franceză comunică hotărârile de o importanță majoră.
Președintele a reamintit faptele, apoi regulile privind prescripția, după care a anunțat 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐚, care spune următoarele (rezumatul este cel din comunicatul de presă, cu mici modificări și mai multe completări din motivarea deciziei):
– dispozițiile rezultate din Legea 2017 se aplică imediat, cu excepția cazului în care prescripția era deja împlinită la data intrării sale în vigoare. Rezultă că modificările regimului de suspendare a prescripției pe care aceasta le cuprinde nu pot avea ca efect repunerea în discuție a unei prescripții deja împlinite în temeiul dispozițiilor anterioare acestei legi, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Casație;
– anterior Legii din 2017, Curtea de Casație aprecia că numai un obstacol insurmontabil în calea exercitării urmăririi penale suspenda prescripția acțiunii penale;
– de pildă, Curtea confirmase decizia unei camere de instrucție care, pentru a respinge excepția prescripției a acțiunii penale invocată de o persoană urmărită pentru omoruri comise asupra propriilor copii la nașterea acestora, reținuse că nimeni nu putea să observe dispariția copiilor născuți clandestin, decedați în anonimat și cărora niciun indiciu vizibil nu le-a relevat existența, caracterizând astfel un obstacol insurmontabil în calea exercitării urmăririi penale, ceea ce a determinat suspendarea termenului de prescripție până la descoperirea cadavrelor;
– în schimb, Curtea de Casație a considerat, tot sub imperiul textelor anterioare legii din 2017, că simpla disimulare a cadavrului victimei unui omor, constând în ascunderea și îngroparea cadavrului, nu era un obstacol insurmontabil în calea exercitării urmăririi penale care să justifice suspendarea prescripției acțiunii penale;
– astfel, 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐧𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐚𝐝𝐚𝐯𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐞 𝐮𝐧 𝐨𝐛𝐬𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥 𝐢𝐧𝐬𝐮𝐫𝐦𝐨𝐧𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐬𝐮𝐫𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐱𝐭 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐬𝐮𝐬𝐩𝐢𝐜𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐜𝐨𝐦𝐢𝐬𝐚̆ 𝐨 𝐢𝐧𝐟𝐫𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞. Când circumstanțele conduc la ideea că o infracțiune ar fi putut fi comisă, este posibilă desfășurarea unei anchete pentru a căuta probe și pentru a identifica autorul;
– pentru deschiderea acestei anchete, nu este necesar să fie cunoscută natura exactă a infracțiunii. Atâta timp cât sunt realizate periodic acte de anchetă, infracțiunea nu se poate prescrie. 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐩𝐫𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐫 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐮𝐬𝐩𝐞𝐧𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐮𝐥 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐧𝐜𝐡𝐞𝐭𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐚̆𝐬̦𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐚 𝐚𝐯𝐮𝐭 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭 𝐚𝐫 𝐠𝐨𝐥𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭 𝐢̂𝐧𝐬𝐮𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̦𝐢𝐞𝐢;
– definiția 𝑜𝑏𝑠𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖𝑛𝑠𝑢𝑟𝑚𝑜𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙 a fost confirmată de legiuitor în 2017, care a impus ca acesta să fie asimilabil unui caz de forță majoră;
– legea din 2021, care a creat jurisdicții specializate pentru tratarea crimelor în serie sau neelucidate, așa-numitele « cold cases », nu a modificat nici ea aceste principii;
– în această cauză, nu a existat un obstacol insurmontabil de natură să suspende cursul prescripției, întrucât încă de la dispariția victimei, a fost suspectată comiterea unei infracțiuni;
– prin urmare, puteau fi efectuate acte de urmărire penală; de altfel, o urmărire penlă a fost deschisă în 1986;
– 𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐚𝐬̦𝐚𝐝𝐚𝐫, 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬𝐚̆.
La final, după ce a terminat de citit comunicatul președintele a spus următoarele: „𝑃𝑒𝑟𝑚𝑖𝑡𝑒𝑡̦𝑖-𝑚𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑑𝑎𝑢𝑔 𝑐𝑎̂𝑡𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑢𝑣𝑖𝑛𝑡𝑒. 𝑆𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑡𝑎̆𝑚 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑝𝑡̦𝑖𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑒 𝑔𝑟𝑒𝑎. 𝑃𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑙 𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑠, 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑖𝑣𝑖𝑙𝑒, 𝑎 𝑐𝑎̆𝑟𝑜𝑟 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑢𝑛𝑑𝑎̆. 𝐶𝑢𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠̦𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑎𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡. 𝐸𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑒 𝑟𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡.”
Decizia, raportul consilierului (cu multă doctrină citată), opinia Parchetului și comunicatul de presă sunt toate disponibile aici: https://www.courdecassation.fr/…/6969deb2cdc6046d477d2cdb
Pentru documentare, recomand și aceste articole (și în general recomand Le Monde, pentru jurnalism de calitate):
https://www.lemonde.fr/…/la-cour-de-cassation-face-a-l…
https://www.lemonde.fr/…/affaire-marie-therese-bonfanti…
***
𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐨 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚̆ 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚…
– termenul de prescripție a răspunderii penale pentru omor era de 15 ani anterior modificării legislative din 2012, când răspunderea pentru omor a devenit imprescriptibilă;
– dat fiind că urmărirea penală a fost închisă în 1989 și nu a fost efectuat niciun act de urmărire penală în cauză până în 2020, prescripția ar fi intervenit cel târziu în 2004;
– dacă am muta faptele ceva mai târziu – de pildă, omor comis în anul 2000 – răspunderea nu ar fi fost prescrisă la momentul modificării din 2012, astfel încât autorul omorului ar fi putut fi judecat și condamnat;
– nu știu de vreo situație în care noțiunea de „𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑗𝑢𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑝𝑟𝑒𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑖̂𝑛𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑎𝑡” din art. 156 C.pen. să fi fost interpretată în sensul discutat în Franța.